duminică, 25 ianuarie 2009

Pastel de Baragan (in drum spre Braila)

Ma cuprinde
apusul greu al imensitatii
cand cade cerul pe pamant,
iar la orizont
plange soarele
plecat spre colt de univers.
Si9 inc-o pasare
isi face cuib
din neoboseala chemarii.
Iar plopul
isi aduce aminte
sa fie linistit.

Opreste,viata,clipa de culoare
si zumzetul tacerii!

Cat de departe e aproapele?
Cat de aproape e departele?

din volumul "Iubire eterna..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu